Zaharul, sarea si piperul 31 ianuarie 2017
Citeam zilele trecute articolul scris de Fica Balancan despre campania colectiei LORELAI Bridal 2017. Vazusem deja video-ul realizat de ea cu scene din culise si eram in culmea bucuriei ca toate s-au legat asa frumos in echipa asta, de parca ne stiam din copilarie. Pana am ajuns la ceva ce a scris ea in articol si mi s-au oprit toate gandurile, chiar daca a trebuit sa recitesc articolul, prima data nemaifiind atenta: „mult zahar la mijloc”, contrastand cu sarea si piperul zilelor. Era clar la ce se referea autoarea, insa expresia a venit pentru mine pe ganduri deja ninse de subiectul acesta. Ba chiar m-a luminat articolul ei. Fica are talentul acesta, nu e singura situatie in care ma inspira punandu-ma pe ganduri.
Imi iubesc munca, de la mirese pana la a impacheta coletele, de la a cauta materiale cine mai stie cate ore, si pana la a realiza fiecare accesoriu in parte. Uite asta iubesc cel mai mult, sa lucrez accesoriile. Sunt eu in lumea mea, pe care incerc sa o exprim cu fiecare miscare a mainii. Si le scriu oamenilor pentru colaborari, si le povestesc cu drag de LORELAI, si realizez descrierile accesoriilor, le raspund mireselor care-mi scriu, si deseori ma gandesc la faptul ca entuziasmul meu e asa de mare, ca prea siropos pare totul, prea ireal. Si ma intorc in atelierul meu ori la teancul meu de caiete si continui lucrul, tot pe ganduri.
Si iata descoperirea, ca despre asta era vorba: realitatea e pe undeva pe la mijloc, ca nu e totul roz, ba dimpotriva, insa depinde cine si cum priveste. Dincolo de problemele de sanatate pe care le am si-mi mai indispun zilele, ori de programul meu foarte lung la LORELAI, de 8-10-14 ore pe zi, in functie de zile si ce trebuie sa mai fac prin casa, ori de greutatile ce vin la pachet cu un business, stiu ca LORELAI e parte din mine intr-un mod unic. Fie ca trebuie sa stau nopti lungi sa lucrez la site, ori sa termin o comanda la timp pentru ca abia m-au lasat durerile de spate si pana atunci nu am putut, ca uneori vreau sa renunt la tot si sa iau o vacanta de macar 1 an, intr-un final reusesc sa ma incurajez singura si sa ma ridic, sau sa o iau de la capat, si-mi trec toate imediat ce am luat clestele in mana. Pur si simplu imediat.
Indragesc aceasta colectie abia lansata ca pe cel mai frumos vis, si sunt fericita ca am reusit sa adun o echipa atat de talentata pentru a o exprima asa cum o vedeam eu. Siropos iarasi, nu? Doar ca in spatele ei au stat cate 3-4 ore de somn pe noapte sau zi pentru a o termina la timp, nici eu nu mai stiu cate ore de studiu si cautari de materiale, mesaje si acestea nenumarate, echipei cu care am realizat aceasta campanie, schite, testari, un drum singura pana la Cluj, doua zile intense de shooting, si drumuri pe la -10, -5 grade cu telefonul in mana ca sa gasesc locatiile de care era nevoie, zi sau noapte, intr-un oras necunoscut mie. Si au fost cele mai fericite doua zile din ultimii ani pentru mine!
Indiferent de cate probleme intampin in legatura cu LORELAI, de cati oameni ma sprijina sau nu, de cat e de greu de realizat un anumit lucru pentru ca LORELAI sa ajunga si mai mult ca in visul meu, eu tot bucuroasa voi fi intr-un final. Pentru ca asta e LORELAI, o exprimare a bucuriei mele, inspirata de natura, de feminitate, de bunatate si dragoste, de curaj. Iar asta nu mi-o poate lua nimeni: indiferent de problemele de sanatate pe care le am sau le voi mai avea, chiar daca sunt uneori gresit inteleasa, eu nu renunt. Pentru ca stiu ca intr-o zi voi fi mai sanatoasa, si pentru ca stiu ca fac tot ce pot pentru a face totul cat mai bine.
Iar daca uneori pare totul prea frumos, fie in spate cineva slefuieste cu multe sacrificii pentru acea imagine feerica, fie sunt asa fericita ca nu pot sa nu impartasesc asta.
Pana la urma, despre asta e vorba: despre a parcurge zilnic un drum anume, a te descoperi ca persoana, a te dezvolta. Si cred eu ca asta e imposibil fara sacrificii, fara eforturi, fara lacrimi, dar e cu atat mai extraordinar cu cat toate acestea duc la rezultate asa uimitoare, incat te transforma ca om.
Intr-un final, imi doresc foarte mult ca randurile mele sa va fi inspirat si motivat in visurile voastre, sa fi inteles ca nu despre destinatie e vorba, cat despre aceste schimbari extraordinare pe care ni le aduc experientele mai putin fericite, ca ar trebui sa vedem aspectele negative ca pe provocari si nu ca pe concluzii. Si ca atata timp cat respiram, a renunta nu e o optiune.
Va imbratisez cu drag, cu zahar, piper si sare, si pe data viitoare!
Loredana C.
Accesoriu Secret Garden / Photo: Madalina Sheldon